Cred ca in momentul de fata, amabilitatea a ajuns un subiect tabu. De ce cred asta? Pur si simplu...in fiecare zi ti se da peste intr-un mod filar. Avand in vedere ca este criza economica, in momentul in care ai intrat in magazin, showroom, sau ce Dumnezeu o mai fi, esti pur si simplu "calarit" de agentii de vanzare. Dau din ei ce este mai bun, chiar te invita si la o cafea, isi spun povestea vietii lor, cat de bun si frumos esti tu,in fine manipulare la maxim, dar macar pleci multumit de acolo.
Am fost zilele trecute la Targu Jiu, orasul meu natal...groaznic..de la traficul care este ingrojitor, pana la pietonii care traverseaza strada pe oriunde altundeva decat pe trecerea de pietoni, cu toate ca trecerea este la 15 m de locul in care se afla ei...in fine.. Asta-i viata. Dar mare mi-a fost mirarea cand am intrat in magazine, pregatite sa dam navala in portofol, sincer, lipsa de preocupare a vanzatoarelor mi-au mai infranat avantul. De exemplu..intru in magazin..eu salut, pentru ca vanzatoarea e prea ocupata sa-si curete unghiile de 10 m, si cu oja sarita...incep sa iau produsele la vizionat, in fine imi aleg ceva...vine la mine si-mi zice..ca nu e voie sa umblu in rafturi, decat daca e ea langa mine. Ma scarbesc, las bluza jos (marca Europa - desigur, la pret de fitza) si plec mai departe. Nu am gasit o vanzatoare care sa fie cat de cat amabila.
Le inteleg cateodata ca au avea probleme, ca s-au saturat sa stea in spatele tejghelei 9-10 ore pe zi, dar pana la urma pe asta isi iau banii.
Nu zic ca eu sunt perfecta, Doamne fereste, am mii de defecte, dar totusi sunt satula de nesimtitrea ce zace in oameni.
Pe langa asta am doua vanzatoare pe langa casa mea din Bucuresti care sunt sub orice critica. Sa va explic: mergi la cumparaturi (magazinul este destul mititel cu multe rafturi si multe vanzatoare care stau una in curul alteia). Acolo il trimit pe sotul meu, el e mai rabdator din fire, dar cand vine acasa e rupt de draci.
Sa va explic procesul de vanzare.. exista o singura casa si vreo 4 tejghele. Tu ca si client trebuie sa treci pe la toate cele 4 tejghele, sa iti alegi produsele, dar nu le ridici, te duci platesti la casa, apoi iei la rand cele 4 tejghele, iti iei produsele, daca Doamne fereste ai uitat sa cumperi ceva e dezastru: "da ce domne frecati la noi toata jiua, ba vreau aia, ba vreau ailalta, da' noi ce suntem aici". Amabilitatea cred ca tine totusi de buna noastra crestere, cred ca nu cade cerul daca mi zambim si noi din cand in cand, daca nu ne mai impingem atata la metrou, daca mai dam o prioritate in trafic, sau lasi un pieton sa treaca pe trecerea de pietoni.
Sa aveti grija de voi...si ascultati din cand in cand melodia celor de la Voltaj "Dematurizarea"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mda pai ce sa zic....de foarte mult timp nu am mai vazut amabilitate, cum o denumesti tu. In primul rand trebuie sa existe respect, si cred ca de aici pleaca totul. Nimeni nu mai respecta pe nimeni. Fie ca este vanzator, functionar, profesori, doctor toti sunt indemnati de bani si daca nu oferi bani si in acelasi timp nu arati ca ai bani ADIO si n-am cuvinte. De cate ori nu am fost tratati aiurea doar pt ca nu eram bine imbracati sau nu aveam masina la scara. Asta este....banii sunt azi imaginea noastra.
RăspundețiȘtergereCat despre vanzatoare, mi-am spus parerea mea despre ele in blogul meu si consider ca ar trebui sa le lasam in pace....de fiecare data cand mai suntem tratati cu nesimtire intr-un magazin, intr-un spital si in orice loc ar trebui sa raspundem si noi cu nesimtire..Deja am ajuns o societate extrem de nervoasa, irascibila, invidioasa, geloasa....ar trebui sa ne schimbam si sa mai lasam in pace capra vecinului!